vineri, 29 februarie 2008

Very, very young me....


So... asta eram eu pe vremea cand ma fascinau creioanele colorate si copertile lucioase ale cartilor de colorat. Nu-mi prea placea sa fac poze, pentru ca trebuia sa tin mana cum voiau ei si sa zambesc neaparat [nu ma pricep la zambit in poze :D ].
Cred ca aveam vreo 5 sau 6 ani aici... dar imi amintesc cand a fost facuta poza.
Lucrurile s-au schimbat mult prea mult de atunci, si, sincer, ma vedeam altfel la varsta asta..

Call me..

Caldura si lumina razelor de soare incearca sa patrunda in sufletul tau putrezit si imbatranit prematur... Dar nu le lasi. Nu mai oferi nicio sansa nimanui sa se apropie de tine, si nici nu-ti dai seama cat ii faci pe altii sa sufere. Instigi la rau, durere si plangere prin simpla ta atitudine delasatoare. Nici nu mai obosesc sa incerc sa te-ntreb. De ce? Sunt satula de tine, de ceea ce ai devenit in incercarea de a te schimba. Dar, hey.. parca ziceai ca nu primim mereu tot ceea ce ne dorim, nu? Dar ai fi putut schimba multe, daca ai fi vrut, bineinteles.
Dar e algerea ta.. si-mi pare rau, sincer, ca nu te-am putut influenta in niciun fel..

But i'll always be there for you..



"E asa de important sa lasi anumite lucruri sa treaca.Sa le dai drumul.Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza,uneori castigam,alteori pierdem.Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi,nu astepta sa ti se recunoasca efortul,sa ti se descopere geniul,sa ti se inteleaga iubirea.Incheie niste etape.Nu din orgoliu,din neputinta sau mandrie,ci pur si simplu ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta.Inchide usa,schimba discul,fa curat in casa,sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti!"

joi, 28 februarie 2008

Shut up.

And I am aware now of how everything’s gonna be fine one day
Too late, I’m in hell
I am prepared now, seems everyone’s gonna be fine
One day too late; just as well


Wasty mood.
I remembered.
It was all very clear in my mind.
But it doesn't matter now.
Nothing else does.
She knows what i mean.
Does she?
Do you?

I guess not.

N-are nicio relevanta daca-i mai zic sau nu, oricum, pusa in fata faptului deja consumat nu va sti cum sa reactioneze.

And i'm fine again..

And...

sâmbătă, 9 februarie 2008

Inhale Nirvana, breath out the pain

Jesus, don't want me for a sunbeam
Sunbeams are never made like me
Don't expect me to cry,
For all the reasons you had to die..

Rutina perfecta formata pe-un fond rectiliniu a fost intrerupta violent. Linistea neagra e inlocuita neasteptat de zgomotele alea atat de dragi mie. Sunete fragile, dar totusi tipatoare. Pixul aluneca pe-acelasi caiet plin de lacrimi, melancolie, durere si melodie, ca mai apoi sa fie vatamata tastatura.
Idolul unei intregi generatii, in mintea mea, in urechea mea, in sufletul meu, zbierand calm, nesigur si distorsionat.. Imi pulseaza raposatul in vene, inducandu-mi starea aia melancolica pe care incep s-o urasc si s-o resping. Astept raza sa vina, sa completeze iluzia, dar printre patru pereti de beton, nu mai apare, biata. Inclin usor capul si il zaresc alaturi, cu aceeasi figura nepasatoare, tragand neobosit din tigara, in aceleasi griuri fade si spalacite. Mi-am obosit mintea incercand sa raspund mereu la aceeasi intrebare retorica, enervanta.
Vocea trista si chitara zgrunturoasa redau aceleasi simtiri si-aceleasi furii.
Lithium. M-am regasit si m-am pierdut de-atatea ori in invalmaseasa asta atat de ciudata. Sa nu ma-ntrebi de ce. I’m so ugly, but that’s ok, ‘cuz so are you.
Chitara zbiara muta iar vocea indura izbucnirile neobosite. Ochii mi-aluneca tot spre el. Sub imaginea omului pe care-l urasc si-l iubesc atat de mult, troneaza scris cu litere albe, curate “Kurt Cobain 1967-1994” Si-aici urmeaza iar enervantele puncte de suspensie…
In locul linistei nude pe care-o asteptam, imi zice ca-i something in the way, prea calm si resemnat. Inchid ochii si-l vad stand pe scaunul neobosit, cu microfonul aproape, cu chitara in mana si cu ochii inchisi.
Rest in peace, blurred star.

And the animals I've trapped,

Have all become my pets.
And I'm living off of grass,
And the drippings from the ceiling.
But it's ok to eat fish,
’Cause they haven't any feelings.