Schimbare de domiciliu:
http://tanagranoise.wordpress.com/
duminică, 20 aprilie 2008
vineri, 18 aprilie 2008
Let it be
Let it be, let it be, let it be, let it be... Whisper words of wisdom, let it be.
Apusurile primaverii mi se par cele mai expresive, ele imbie la calm si stari euforice de visare. "Visez enorm, colorat in dementa, am in vis senzatii pe care nu le incerc niciodata in realitate." Norii rosietici se impletesc cu verdele crud, proaspat si formeaza entitati cu suflet, te lasa sa le-admiri pret de cateva clipe unice, apoi se evapora si-ti lasa imprimate amintiri calde.
Ascultam o melodie trista, imbiindu-mi sufletul sa primeasca, intr-un fel sau altul, caldura aceasta ce lasa mereu un gust dulce-amarui. Dulce-amarui pentru ca atmosfera creata de paleta jucausa si linistea cerului rascolesc inevitabil amintiri ce credeam ca ... le-am pierdut, prinsa in recele cotidianului gri. La fel cum crezusem ca mi-am pierdut culorile. Pale, obscure, puternice, scanteietoare, obsedante, discrete, calme, agresive, dulci, culorile s-au imprastiat pe panza serii, si vor fi pastrate pentru a oferi si-altuia spectacolul lor special, unic.
In astfel de clipe incare haosul meu mi-e necuonscut sau chiar indiferent, atunci, abia atunci, simt ca-s eu. Eu, cea fara complexe, temeri sau griji.
And when the night is cloudy, there is still a light, that shines on me, shine until tomorrow, let it be.
Apusurile primaverii mi se par cele mai expresive, ele imbie la calm si stari euforice de visare. "Visez enorm, colorat in dementa, am in vis senzatii pe care nu le incerc niciodata in realitate." Norii rosietici se impletesc cu verdele crud, proaspat si formeaza entitati cu suflet, te lasa sa le-admiri pret de cateva clipe unice, apoi se evapora si-ti lasa imprimate amintiri calde.
Ascultam o melodie trista, imbiindu-mi sufletul sa primeasca, intr-un fel sau altul, caldura aceasta ce lasa mereu un gust dulce-amarui. Dulce-amarui pentru ca atmosfera creata de paleta jucausa si linistea cerului rascolesc inevitabil amintiri ce credeam ca ... le-am pierdut, prinsa in recele cotidianului gri. La fel cum crezusem ca mi-am pierdut culorile. Pale, obscure, puternice, scanteietoare, obsedante, discrete, calme, agresive, dulci, culorile s-au imprastiat pe panza serii, si vor fi pastrate pentru a oferi si-altuia spectacolul lor special, unic.
In astfel de clipe incare haosul meu mi-e necuonscut sau chiar indiferent, atunci, abia atunci, simt ca-s eu. Eu, cea fara complexe, temeri sau griji.
And when the night is cloudy, there is still a light, that shines on me, shine until tomorrow, let it be.
miercuri, 26 martie 2008
Fucked up life
Un inger a plecat spre rai azi... Un copil mereu vesel, mereu zambitor si inteligent, un copil care nu-si merita soarta, nu merita ca viata sa-i fie curmata dintr-o prostie.
M-au lasat fara cuvinte...
M-au lasat fara cuvinte...
duminică, 23 martie 2008
Consum nervos
Peste camera supra-incalzita ar trona linistea sumbra, obisnuita, daca nu mi-as sprijini capul bolnav peste unitatea plina de praf, care huruie incontinuu, lasandu-si vechimea sa se vada. Ochii obositi se plimba fara noima, fara a vrea macar sa inteleaga ceva din dansul beat al literelor. Am spatele lipit de caloriferul fierbinte, care arde, iar singurele senzatii ce difera sunt fiorii de gheata ce-mi fac pielea sa se intareasca involuntar.
Imi beau otrava doar ca sa-mi umezesc buzele uscate si risc ca rapid sa-si faca efectul si sa-mi macine stomacul prea dureros, incat sa-mi doresc ca aceasta sa-mi fie ultima suflare. Corpul mi se infierbanta rapid si nu-mi dau sema daca e din pricina caloriferului arzand sau a durerilor fizice, ce m-acapareaza.
Unitatea e redusa la tacere, cauza fiind calitatea delasatoare a ei si anii in ca a fost supra-solicitata cu informatii, noptile tarzii ca aceasta, in care incercam sa-mi fac dezordine-n ganduri, sa redefinesc, sa uit. Astfel, camera e muta si oarba, iar eu ma simt ca intr-o prima zi de viata, sau chiar de moarte.
Luminile orasului neobosit mi se impregneaza pe retina, lasandu-ma uitata langa fereastra pret de cateva clipe. Jocul lor capata un sens bine definit iar imaginatia mea o ia razna, infaptuind scenarii diverse.
In oglinda intunecata din baia prost luminata imi zaresc reflexia lipsita de culoare si viata. Umbra fantomatica pare sa paleasca iar miscarile sunt tot mai nedefinite.
Nu simt durerea. Otrava mintala si-a facut dizgratiosul efect.
My girl, my girl, where will you go?
Im going where the cold wind blows
In the pines, in the pines
Where the sun dont ever shine
I would shiver the whole night through
Imi beau otrava doar ca sa-mi umezesc buzele uscate si risc ca rapid sa-si faca efectul si sa-mi macine stomacul prea dureros, incat sa-mi doresc ca aceasta sa-mi fie ultima suflare. Corpul mi se infierbanta rapid si nu-mi dau sema daca e din pricina caloriferului arzand sau a durerilor fizice, ce m-acapareaza.
Unitatea e redusa la tacere, cauza fiind calitatea delasatoare a ei si anii in ca a fost supra-solicitata cu informatii, noptile tarzii ca aceasta, in care incercam sa-mi fac dezordine-n ganduri, sa redefinesc, sa uit. Astfel, camera e muta si oarba, iar eu ma simt ca intr-o prima zi de viata, sau chiar de moarte.
Luminile orasului neobosit mi se impregneaza pe retina, lasandu-ma uitata langa fereastra pret de cateva clipe. Jocul lor capata un sens bine definit iar imaginatia mea o ia razna, infaptuind scenarii diverse.
In oglinda intunecata din baia prost luminata imi zaresc reflexia lipsita de culoare si viata. Umbra fantomatica pare sa paleasca iar miscarile sunt tot mai nedefinite.
Nu simt durerea. Otrava mintala si-a facut dizgratiosul efect.
My girl, my girl, where will you go?
Im going where the cold wind blows
In the pines, in the pines
Where the sun dont ever shine
I would shiver the whole night through
joi, 20 martie 2008
wasting words.
Ignorati-ma si vorbiti-ma pe la spate, ca nu-mi dau seama. Injurati-ma si barfiti-ma, ca nu va observ. Sa nu va pese ce cred eu. Dati in mine si impingeti-ma. Stiu ca nu va pasa catusi de putin. Sa nu va pese. Am sa ma asez jos si-am sa va stau in cale mereu. Nu mai conteaza daca ma observati sau nu, tot aceeasi oameni egocentristi veti ramane. O sa ma certati si-apoi o sa va cereti scuze. Nu va dati seama ca de fapt, totul ramane exact la fel mereu?
Atunci, de azi nici mie nu o sa imi mai pese.
Atunci, de azi nici mie nu o sa imi mai pese.
sâmbătă, 8 martie 2008
Una palabra..
Una palabra no dice nada
y al mismo tiempo lo esconde todo
igual que el viento que esconde el agua
como las flores que esconde el lodo.
Una mirada no dice nada
y al mismo tiempo lo dice todo
como la lluvia sobre tu cara
o el viejo mapa de algún tesoro.
Una verdad no dice nada
y al mismo tiempo lo esconde todo
como una hoguera que no se apaga
como una piedra que nace polvo.
E liniste.. prea liniste.. Imi lipseste vocea ei.
y al mismo tiempo lo esconde todo
igual que el viento que esconde el agua
como las flores que esconde el lodo.
Una mirada no dice nada
y al mismo tiempo lo dice todo
como la lluvia sobre tu cara
o el viejo mapa de algún tesoro.
Una verdad no dice nada
y al mismo tiempo lo esconde todo
como una hoguera que no se apaga
como una piedra que nace polvo.
E liniste.. prea liniste.. Imi lipseste vocea ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
