Schimbare de domiciliu:
http://tanagranoise.wordpress.com/
duminică, 20 aprilie 2008
vineri, 18 aprilie 2008
Let it be
Let it be, let it be, let it be, let it be... Whisper words of wisdom, let it be.
Apusurile primaverii mi se par cele mai expresive, ele imbie la calm si stari euforice de visare. "Visez enorm, colorat in dementa, am in vis senzatii pe care nu le incerc niciodata in realitate." Norii rosietici se impletesc cu verdele crud, proaspat si formeaza entitati cu suflet, te lasa sa le-admiri pret de cateva clipe unice, apoi se evapora si-ti lasa imprimate amintiri calde.
Ascultam o melodie trista, imbiindu-mi sufletul sa primeasca, intr-un fel sau altul, caldura aceasta ce lasa mereu un gust dulce-amarui. Dulce-amarui pentru ca atmosfera creata de paleta jucausa si linistea cerului rascolesc inevitabil amintiri ce credeam ca ... le-am pierdut, prinsa in recele cotidianului gri. La fel cum crezusem ca mi-am pierdut culorile. Pale, obscure, puternice, scanteietoare, obsedante, discrete, calme, agresive, dulci, culorile s-au imprastiat pe panza serii, si vor fi pastrate pentru a oferi si-altuia spectacolul lor special, unic.
In astfel de clipe incare haosul meu mi-e necuonscut sau chiar indiferent, atunci, abia atunci, simt ca-s eu. Eu, cea fara complexe, temeri sau griji.
And when the night is cloudy, there is still a light, that shines on me, shine until tomorrow, let it be.
Apusurile primaverii mi se par cele mai expresive, ele imbie la calm si stari euforice de visare. "Visez enorm, colorat in dementa, am in vis senzatii pe care nu le incerc niciodata in realitate." Norii rosietici se impletesc cu verdele crud, proaspat si formeaza entitati cu suflet, te lasa sa le-admiri pret de cateva clipe unice, apoi se evapora si-ti lasa imprimate amintiri calde.
Ascultam o melodie trista, imbiindu-mi sufletul sa primeasca, intr-un fel sau altul, caldura aceasta ce lasa mereu un gust dulce-amarui. Dulce-amarui pentru ca atmosfera creata de paleta jucausa si linistea cerului rascolesc inevitabil amintiri ce credeam ca ... le-am pierdut, prinsa in recele cotidianului gri. La fel cum crezusem ca mi-am pierdut culorile. Pale, obscure, puternice, scanteietoare, obsedante, discrete, calme, agresive, dulci, culorile s-au imprastiat pe panza serii, si vor fi pastrate pentru a oferi si-altuia spectacolul lor special, unic.
In astfel de clipe incare haosul meu mi-e necuonscut sau chiar indiferent, atunci, abia atunci, simt ca-s eu. Eu, cea fara complexe, temeri sau griji.
And when the night is cloudy, there is still a light, that shines on me, shine until tomorrow, let it be.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
