Consum nervos

Peste camera supra-incalzita ar trona linistea sumbra, obisnuita, daca nu mi-as sprijini capul bolnav peste unitatea plina de praf, care huruie incontinuu, lasandu-si vechimea sa se vada. Ochii obositi se plimba fara noima, fara a vrea macar sa inteleaga ceva din dansul beat al literelor. Am spatele lipit de caloriferul fierbinte, care arde, iar singurele senzatii ce difera sunt fiorii de gheata ce-mi fac pielea sa se intareasca involuntar.
Imi beau otrava doar ca sa-mi umezesc buzele uscate si risc ca rapid sa-si faca efectul si sa-mi macine stomacul prea dureros, incat sa-mi doresc ca aceasta sa-mi fie ultima suflare. Corpul mi se infierbanta rapid si nu-mi dau sema daca e din pricina caloriferului arzand sau a durerilor fizice, ce m-acapareaza.
Unitatea e redusa la tacere, cauza fiind calitatea delasatoare a ei si anii in ca a fost supra-solicitata cu informatii, noptile tarzii ca aceasta, in care incercam sa-mi fac dezordine-n ganduri, sa redefinesc, sa uit. Astfel, camera e muta si oarba, iar eu ma simt ca intr-o prima zi de viata, sau chiar de moarte.
Luminile orasului neobosit mi se impregneaza pe retina, lasandu-ma uitata langa fereastra pret de cateva clipe. Jocul lor capata un sens bine definit iar imaginatia mea o ia razna, infaptuind scenarii diverse.
In oglinda intunecata din baia prost luminata imi zaresc reflexia lipsita de culoare si viata. Umbra fantomatica pare sa paleasca iar miscarile sunt tot mai nedefinite.
Nu simt durerea. Otrava mintala si-a facut dizgratiosul efect.

My girl, my girl, where will you go?
Im going where the cold wind blows
In the pines, in the pines
Where the sun dont ever shine
I would shiver the whole night through