"Sufletul omenesc este mai mult plastic decat elastic; daca il strivesti si apoi ii dai drumul, va incerca sa se intoarca la vechea lui forma, dar ceea ce-i ramane este de fapt amprenta vizibila si murdara a unei maini straine... "
Pare ce toate si-au pierdut rostul si randuiala fireasca. Ma zbat continuu intr-un vartej ametitor al amintirilor trecute, al viselor spulberate, al dorintelor risipite, al haosului. Nu ma vad, nu ma aud, nu ma regasesc, nu ma cunosc. Iar incet, totul devine o banalitate, aceaasi rutina inteligibila, irespirabila..
Cu zambetul sters, cu foaia patata de suflet.. astept. Ce? Nu stiu. Poate o idee, un gand, o raza violet, un semn ca ar trebui sa incep sa caut.. sa caut un sens la tot nimicul meu.
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu